Manastirea Comana

Mănăstirea Comana, a fost ctitorită de Vlad Tepes în anul 1461, ca o mănăstire-cetate, care însă s-a ruinat până la finele secolului al XVI-lea. Ostrovul pe care a fost înăltată odinioara mănăstirea era un loc strategic. Situata în mijlocul mlastinilor, accesul se făcea pe un pod de lemn, usor de incendiat la vreme de primejdie. Râul Câlnistea, se desprinde din balta Comana chiar în fata mănăstirii, inconjurand-o cu ape din toate partile.

La sfârsitul secolului al XV-lea, mănăstirea a fost reclădită de boierul Radu Serban, pe ruinele rămase de la vechea mănăstire. În biserica, cu hramul Sf. Nicolae, va comanda ca pe zidul de la intrarea în pronaos să fie zugrăvit împreună cu sotia sa Elina, asa cum o cerea obiceiul ctitoricesc. În 1609, după ce a devenit domnitor, Radu Serban pune să se adauge însemnele domnesti în pictura bisericii. Pisania nu s-a păstrat, fiind înlocuită la refacerea din 1699 – 1700 cu o alta, a strănepotului său, Serban Cantacuzino. Acesta va cinsti insa cum se cuvine numele străbunicului domnesc, pomenindu-l deasupra intrării ca prim ctitor al zidirii pe care o reface.

In 1699, Serban Cantacuzino începe restaurarea Mănăstirii Comana. Lucrările de reclădire au fost efectuate în stil brnacovenesc, stil dezvoltat de-a lungul a trei domnii aproape succesive: Matei Basarab (1632 – 1654), Serban Cantacuzino (1676 – 1688) si Constantin Brancoveanu (1688 – 1714).

La această restaurare se adaugă chilii noi, se repară si se înaltă zidurile iar pe latura de nord se apare un elegant foisor.

În august 1709 Serban Cantacuzino moare si este înmormântat la Comana. Mormântul lui nu se mai cunoaste, fiind distrus o dată cu celelalte morminte în 1854 de către călugării greci.

În anul 1728, Mănăstirea Comana a fost închinată la Sfântul Mormânt, de către Nicolae Mavrocordat. Degradarea Comanei se accentuează de-a lungul domniilor fanariote.

În anul 1847, se pune problema unor reparatii. Arhitectul statului, Schlatter, propune o reclădire din temelii. Lucrările de reamenajare si reînsufletire a lăcasului sfânt au început abia în 1854, când s-a refăcut din temelii biserica.

Biserica Mănăstirii Comana, cu hramul Sf. Nicolae a fost refăcută în secolul al XIX-lea, iar în 1971 aceste lucrări au dus la descoperirea unui fragment de piatră funerară, inscripția acestei pietre indicând mormântul Ancutei, fiica lui Radu Serban.

În anul 1908, întregul ansamblu arhitectonic de la Comana a fost restaurat prin grija Comisiunei Monumentelor Istorice, spre a cădea din nou în paragină, mai ales după 1944.

În anul 1932, pe baza indicatiilor date de Nicolae Iorga, în incinta mănăstirii a fost construit Mausoleul Eroilor căzuti în Primul Razboi Mondial.

În prezent, din constructia initiala se mai păstrează, restaurate, doar latura de nord si vest a chiliilor, iar în stare de ruina mai durează zidul de pe latura de est si un fragment lipit de turn.

Actualmente, Comana este mănăstire de călugări dar, din păcate, se află intr-un stadiu avansat de degradare.

(sursa: wikipedia)

Citeste despre Parcul Natural Comana

Anunțuri